Dansul celor doi...

Victoriei
E destul de pustiu, turma probabil e plecată la mare. Mă urc în metrou liniştit iar gândul îmi zboară departe, pierdut pe o melodie suavă. Impresionantă capacitate avem de a ne concetra asupra unui singur sunet excluzând celelalte zgomote.
Romană
O brunetă interesantă se urcă pe uşa din dreapta mea şi îmi aruncă o privire "ucigătoare" în timp ce se îndreaptă spre uşa opusă. Nu schiţez nimic. Uşile se închid iar metroul se grăbeşte să ajungă la următoarea staţie.
Universitate
"Atenţie se închid uşile. Urmează staţia Unirii cu peronul pe partea stângă!". În mintea mea urmă completarea de care azi nu am avut parte..."vă rugăm permiteţi închiderea uşilor"...mă întrebam cum de a ajuns acest lucru să fie sesizabil doar când nu este spus. Suntem chiar atât de mult obişnuiţi cu turma de bizoni? Mintea îmi zbură repede în altă parte. Un gând aievea îmi veni şi am zis să încerc ceva...
M-am orientat către uşa unde se oprise bruneta, sigur o să coboare la Unirii mă gândeam, şi o privesc fix în ochi în timp ce mă îndrept spre uşă oprindu-mă lângă ea. Îmi urmări privirea şi îi scăpă un mic zâmbet în colţul gurii. Să dansăm mi-am zis în gând.
Unirii
Uşile se deschid şi o iau înainte pe scări. Nu în grabă dar nici ca luni dimineaţa. Ajung sus şi mă opresc pe dreapta aşteptând bruneta. Îi caut privirea, mă urmăreşte şi ea cu privirea iar în timp ce trece pe lângă mine ridic uşor sprânceana stângă (dreapta e defectă şi nu o pot ridica). După ce se distanţează un pic, o urmez (oricum trebuia să schimb şi eu).
Ajuns pe peron văd că s-a postat în direcţia în care mergeam şi eu, ce noroc mi-am zis, să continuăm dansul!
Probabil m-a văzut, nu ştiu sigur, în general femeile au un al nouălea simţ în legătură cu lucrurile astea. Când metroul a sosit în staţie, am făcut astfel încât să mă aşez la o uşă de ea dar în acelaşi vagon. Metroul era destul de gol. Ne-am urcat aproape simultan şi ne-am îndreptat către acelaşi loc. Ne-am oprit faţă în faţă şi i-am făcut semn să ia locul. Ea a zâmbit iar eu m-am aşezat lângă.
- Te cunosc de undeva? zise ea;
- Nu, zic eu, n-ai de unde să mă cunoşti;
- De ce nu? Întâlnesc destul de multe persoane şi nu le ţin minte pe toate, mă gândeam că poate te cunosc...
- Păi putem încerca...
- Ioana, zise ea şi îmi întinse mâna...
...
Staţiile au trecut fără să le simţim...
...
1 Decembrie 1918
Ne-am pregătit să coborâm...ea a mers în stânga, eu în dreapta...frumos dans mi-am zis în gând şi am urcat scările fără să privesc înapoi...

Predispoziţie spre absurd Ep.2

- AŞA ÎNVĂŢĂM!! şi după câteva momente de linişte...Aşa evoluăm noi, asta e natura noastră, asta e firea omenească.
- Crezi că înţelegi mersul lucrurilor?! răspunse cu acelaşi calm suprauman. Cutezi să te aperi cu beţe şi pietre împotriva vijeliei?
O tăcere caldă se lăsă în cameră. Ochii i se mişcau rapid ca şi când ar fi citit o carte imaginară. O broboană de sudoare alunecă uşor de la tâmplă peste obraz şi îşi continuă coborârea pe bărbie, nepăsătoare parcă, iar după un moment de pauză se desprinse şi căzu pe pantalonii săi albi. Nu observă.
- E ciudat, e foarte ciudat. De ce vijelie? Mă pregăteşti pentru...
Deşi ştia exact ce vroia să spună, cuvintele parcă se împotriveau să iasă. În şoaptă, spuse:
- Cine eşti tu de fapt?
- Eu? răspunse aproape surprins. De ce trebuie să fiu cineva sau ceva anume? La început a fost una din cele mai bune calităţi ale voastre, însă cu timpul se pare că a devenit o greutate, o povară, o necesitate. Sigur, raţionalizarea fiecărui aspect al acestei lumi v-a ajutat enorm în lupta pentru supravieţuire, nimeni nu poate nega lucrul acesta. Totuşi...ceva vă scapă, ceva nu este aşa cum trebuie. Stii prea bine despre ce vorbesc, până la urmă de aceea eşti aici. Ai privit pentru o fracţiune de secundă soarele şi nu numai că în momentul următor ţi-ai întors privirea, dar ai fugit şi te-ai ascuns sub plapumă.
- Nu înţeleg...şi închise ochii, plecându-şi capul şi sprijinindul de genunchiul stâng.

Anatomia unui minut...

Da, un minut...pare mult? pare puţin?...un minut, 60 de secunde. Ce înseamnă un minut, cât durează un minut?
Păi să vedem, de exemplu o maşină care merge cu 50 km/h parcurge întrun minut aproximativ 900 metri deci practic ai parcurge distanţa Unirii-Universitate. Frumos dar în acelaşi timp, TVG-ul care rulează în medie cu 300 km/h ar fi deja în afara Bucurestiului. Nonşalant la aceste maşinării, dacă ai levita, Pământul ţi-ar fugi de sub picioare cu 1675 km/h deci întrun minut te-ai trezi în pădure la Snagov (teoretic)...şi cu siguranţă nu ai remarca deplasarea Pământului pe orbită care în fiecare minut parcurge 1800 km.
Şi la toate acestea, un crâmpei de lumină ar zâmbi pentru că el ar fi deja la 1/8 din distanţa Pământ-Soare (aprox. 19 milioane de km).
Dar să nu ne depărtăm, o pasăre colibri are în medie 100 bătăi de aripi pe secundă şi evident, 6000 pe minut iar inima unui om bate în medie de 72 ori pe minut.
Tu ce poţi face întrun minut?

Predispoziţie spre absurd Ep.1

- Deci asta e tot? spuse un pic nedumerit.
- Da...
- Deci nu tu scop nobil, nu tu adevăr suprem, nici măcar o idee de ascensiune spirituală...nimic?! continuă intrigat.
Cu un calm neomenesc, răspunse:
- Nu...de fapt adevărul suprem este că nu există adevăr suprem şi asta în esenţă îl face adevărul suprem. Dacă reuşeşti să îţi deschizi mintea şi să înşelegi această grăire aparent paradoxală, atunci o să poţi începe să percepi acest "univers".
- Pff...tocmai ce ai zis că nu există un scop anume, aflarea scopului nu poate înlocui scopul pentru că altfel ne-am pierde întrun cerc al dracului de vicios şi...
- Şi întradevăr asta faceţi. Dacă stai un pic şi analizezi, vă impuneţi idealuri mărunte încă din genunile existenţei voastre! Când mă fac mare vreau să fiu doctor, când o să fiu mare o să fac ce vreau eu, o să fiu pompier, vreau să fiu ca tata...şi apoi începe urcuşul anevoios al lui Sisif...
- Cum îţi permiţi să ne judeci, cine eşti tu să ai asemenea putere? strigă revoltat.
- ...si de fiecare dată când ajungeţi în vârf vă răsar alte şi alte vârfuri în depărtare care trebuiesc cucerite. Care e finalitatea? Şi când o să se termine vârfurile, ce-o să vă faceţi?
Albul camerei în care se afla devenea apăsător. Nu înţelegea de ce i-a fost ignorată remarca, de ce este judecat?...dacă este judecat...
- Mă înţelegi greşit dacă ai impresia că te...că vă judec. Eu exprim lucrurile aşa cum sunt ele, poţi să mă asemui cu o...oglindă. Reflect, dar nu refract. Asta faceţi voi, refractati, treceţi totul prin îngusta prismă a propriei gândiri...

(va continua)

Unde alergi tu, trecătorule...

Da TU...cel care aleargă după tramvai, spre bancomat, spre următoarea gură de metrou...unde te grăbeşti aşa? Faptul că ajungi cu cinci minute mai devreme te ajută cu ceva? Te face mai fericit? Îţi taie cineva capul dacă nu ajungi exact şi fix la ora stabilită...sau este cumva un gest reflex, o reacţie aparent normală întro societate în care majoritatea se grăbeşte indiferent că ştie de ce sau unde, important e să se grăbească. În esenţă este o tautologie, ca în bancul acela sec cu maimuţele în care concluzia simplă dar tragică era că...aşa e obiceiul pe aici.
Trist...

Am un cartier şi mă mândresc cu el...

Din curiozitate sau pur şi simplu ca lectură, să vedem cum de s-a ajuns la denumirile actuale (mulţumiri Dianei)...

Balta Albă - Aici se afla o groapă de var unde în vremea lui Caragea se topeau cadavrele ciumaţilor. Când ploua, locul devenea o baltă...albă.
Băneasa – Ancuţa  “Băneasa” nevasta banului Dimitrie Ghica.(a ctitorit şi o bisericuţă ).
Berceni - Francisc Rákóczi al II-lea pleacă la turci (nici el nici turcii nu se inţelegeau cu Habsburgii, iar asta îi făcea prieteni). La fel procedează şi o parte din apropiaţii lui Rákóczi. Mai exact o ceată de husari conduşi de groful Miklós Bercsényi. Nu ştiu dacă au stat doar ca să-şi tragă sufletul ori s-au oprit de tot, cert este că, undeva la sud de Bucureşti, husarii Berceni au luat o pauză.
Colentina - Probabil e doar o legendă (asemănătoare cu legenda numelui Bucureştilor). Astfel, Colentina vine de la "colea-n-tină" - cu referire la locul băltit unde Matei Basarab i-ar fi urlat pe turci întro bătălie. O vreme s-a numit şi "Olintina".
Cotroceni - Numele îi vine de la "a cotroci", "cei care "cotrocesc". Un vechi regionalism care înseamnă "a cotrobăi", "a scotoci", "a scormoni".
Crângaşi - Etimologia este evidentă. Cândva aici era o prelungire din Codrul Vlăsiei - un crâng. Aici traiau, normal, crângaşii.
Dămăroaia - această moşie parcelată a aparţinut boieroaicei Maria Damaris – una dintre cele mai bogate mosiereşe.
Dealul Spirii - După numele doctorului Spiridon Kristofi (de i se mai zicea şi "Spirea"), care a ridicat in 1765 pe Dealul Lupeştilor o biserică (Spirea Veche).
Dristor - vine de la breasla piuarilor care şi-au avut satul în această parte a Bucureştilor. Aşezarea meşterilor piuari care se numeau «dârstari», «dârsta» fiind piua din piatră folosită la fabricarea postavului şi dimiei. Piuarii fabricau «dârste» şi pentru sutele de mori de pe cursul Dâmboviţei, care timp de sute de ani au fost prezenţe cotidiene, de mare relevanţă economică pentru târgul Bucureştilor.
Drumul Taberei - Tudor Vladimirescu intrând în Bucureşti pe la vest in anul 1821, îşi aşează aici tabăra de panduri.
Ferentari - paradoxal, Ferentariul are cea mai rafinată origine a numelui: vine din latină.
"Ferentarius" - Soldat din infanteria uşoară a legiunilor romane.
Dupa unele opinii, aici s-ar fi aflat câmpul de exerciţii al ferentarilor din oastea lui Mihai Viteazul.
Floreasca - după numele boierilor care au stăpânit locurile respective: Floreştii.
Ghencea - Din turcă vine. Pe vremea fanarioţilor, Ghenci-aga era şeful arnăuţilor din garda domnească. Aici s-a ridicat o biserică. Biserica era a Ghencei.
Giuleşti – O proprietate boierească: a Juleştilor.
Lipscani - din slavă - Lipsk, Lipsko („locul cu tei”). Acest "loc cu tei" este Leipzig (Lipsca). Negustorii veniţi în Bucureşti cu lucruri aduse de la târgul din Leipzig se numeau, evident, Lipscani.
Militari - În secolul 19 aici era zona de instrucţie militară, probabil şi o garnizoană. O vreme a functionat aici "Pirotehnia Armatei".
Pantelimon - îşi ia numele după Mănăstirea Sf. Pantelimon. În greacă "pan" înseamnă "tot" şi "éléïmon" înseamnă milă. Panteleimon = cel milostiv, întreg-milostivul.
Rahova - Aici e simplu. Numele e relativ nou şi vine de la Calea Rahovei una dintre cele cinci artere botezate în secolul 19 spre aducere aminte a Războiului de Independenţă: Calea Griviţei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei şi Calea Dorobanţilor.
Sălăjan - Un nume şi mai nou. Nu vine de la Sălaj, ci vine de la Leon Szilaghi cunoscut şi sub numele de Leontin Sălăjan.
Titan - îşi ia numele de la fabrica de ciment "Titan" construită la începutul secolului XX.
Vitan - De la D. Papazoglu aflăm ce-i ăla un vitan: "În ocolul oraşului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orăşenilor îşi aveau păşciunea".

Primii paşi

O să fac primul pas spre postare cu o poveste interesantă peste care am dat acum câteva zile. Vă las pe voi să trageţi concluziile.

Se numeşte Moartea şi filozoful şi este traducere adaptată din engleză:

Când Moartea s-a întâlnit cu filozoful, filozoful a spus, destul de încântat: "În acest moment, îţi dai seama, sunt în acelaşi timp şi viu şi mort."
Moartea tresări. Off, unul dintre aceia, se gândi. Iar o să fie despre fizică cuantică. Ura să se confrunte cu filozofi. Mereu încearcau să se eschiveze.
"Vezi tu," zise filozoful, în timp ce Moartea, nemişcată, privea nisipul vieţii filozofului curgând în clepsidră, "totul este făcut din particule minuscule, care au ciudata proprietate de a fi în mai multe locuri în acelaşi timp. Dar lucrurile făcute din aceste particule minuscule tind să stea întrun singur loc la un moment dat, lucru aparent greşit după legile fizicii cuantice. Pot continua?"
DA, DAR NU LA INFINIT, spuse Moartea fără să îşi ia ochii de pe clepsidră, TOTUL ESTE TRANSCENDENT.
"Păi, atunci, dacă presupunem că există un număr infinit de universuri, atunci problema e rezolvată! Dacă sunt o infinitate de universuri, atunci acest pat poate fi în milioane din aceste universuri, în acelaşi timp!"
SE MIŞCĂ?
"Poftim?"
Moartea arătând către pat spuse: POŢI SĂ ÎL SIMŢI MIŞCÂNDU-SE?
"Nu, pentru că există un milion de variante ale mele. Şi...partea asta e interesanta...în unele din aceste universuri nu o să mor! Totul este posibil!"
Moartea îşi lovi uşor coasa în timp ce se gândea la cele spuse.
ŞI CE VREI SĂ SPUI DE FAPT...?
"Păi, nu sunt pe moarte, nu? Nu mai eşti o certitudine."
Moartea oftă uşor. Spaţiu...Asta era problema. Nu era aşa pe lumi cu ceruri veşnic înnorate. Dar în momentul când oamenii au văzut atâta spaţiu, creierul lor s-a extins şi a încercat să umple acel spaţiu.
"Nici un răspuns, eh?" spuse filozoful muribund. "Te simţi un pic depăşit, nu?"
ÎNTRADEVĂR, ESTE O ENIGMĂ, spuse Moartea. În rugăciune, se gândi. Se gândi pentru un timp.
O SĂ RĂSPUND ASTFEL, a adăugat, ÎŢI IUBEŞTI SOŢIA?
"Poftim?"
DOAMNA CARE ARE GIJĂ DE TINE. O IUBEŞTI?
"Da. Bineînţeles."
POŢI GĂSI O SITUAŢIE, LĂSÂND LA O PARTE SCHIMBĂRILE DE ORICE NATURĂ A PERSONALITĂŢII TALE, ÎN CARE LA MOMENTUL ACESTA AI LUA UN CUŢIT ŞI AI ÎNJUNGHIA-O? spuse Moartea. CA EXEMPLU.
"Cu siguranţă nu!"
DAR TEORIA TA SPUNE CĂ E IMPERATIV NECESAR. ESTE FOARTE UŞOR CONFORM LEGILOR FIZICII ALE ACESTUI UNIVERS, DECI TREBUIE SĂ SE ÎNTÂMPLE. ŞI SĂ SE ÎNTÂMPLE DE MULTE ORI. FIECARE MOMENT ESTE COMPUS DIN BILIOANE, BILIOANE DE MOMENTE, ŞI ÎN ACELE MOMENTE TOATE LUCRURILE CARE SUNT POSIBILE SUNT INEVITABILE. TOT TIMPUL MAI DEVREME SAU MAI TÂRZIU SE REDUCE LA UN MOMENT.
"Dar putem face alegeri-"
EXISTĂ ALEGERI? TOT CE SE POATE ÎNTÂMPLA, TREBUIE SĂ SE ÎNTÂMPLE. TEORIA TA SPUNE CĂ PENTRU FIECARE UNIVERS CREAT PENTRU VARIANTA DE 'NU', TREBUIE SĂ EXISTE ŞI VARIANTA PENTRU 'DA'. DAR AI ZIS CĂ NU AI COMITE NICIODATĂ CRIMĂ. ÎNSĂŞI ESENŢA UNIVERSULUI TREMURĂ ÎN FAŢA UNEI ASEMENEA CERTITUDINI. MORALITATEA TA DEVINE O FORŢĂ DE MAGNITUDINEA GRAVITAŢIEI. Şi în sine spuse, spaţiul are cu siguranţă multe răspunsuri.
"Sarcasm?"
DE FAPT, NU. SUNT IMPRESIONAT ŞI INTRIGAT, spuse Moartea, CONCEPTUL PE CARE ÎL SUSŢII ÎMI DEMONSTREAZĂ EXISTENŢA A DOUĂ LOCURI MITICE.
UNDEVA, EXISTĂ O LUME UNDE TOATĂ LUMEA A FĂCUT ALEGEREA CORECTĂ, ALEGEREA MORALĂ, ALEGEREA CARE A MAXIMIZAT FERICIREA CELORLALŢI, DE ASEMENEA, ÎN MOD EVIDENT, ÎNSEAMNĂ CĂ ÎN ALTĂ PARTE EXISTĂ RĂMĂŞIŢELE LUMII UNDE NU AU...
"Fi serios! Ştiu unde baţi, şi n-am crezut niciodată în Rai şi Iad!"
Camera devenea din ce in ce mai întunecată. Lama coasei devenea din ce în ce mai ascuţită.
UIMITOR, spuse Moartea, EXTREM DE UIMITOR. SĂ PUNEM LUCRURILE ALFTEL: TU NU EŞTI NIMIC MAI MULT DECÂT O MAIMUŢĂ NOROCOASĂ CARE ÎNCEARCĂ SĂ ÎNŢELEAGĂ MISTERELE CREAŢIEI PRINTR-UN LIMBAJ APĂRUT PENTRU A TRANSMITE UNU ALTUIA UNDE SUNT FRUCTELE CELE COAPTE?
Încercând să-şi recapete echilibrul, filozoful reuşi să spună: "Cred că glumeşti."
REMARCA NU ERA DEPRECIATIVĂ, spuse Moartea. AVÂND ÎN VEDERE CIRCUMSTANŢELE, AŢI AJUNS DESTUL DE DEPARTE.
"Sigur ne-am ridicat deasupra superstiţiilor!"
FOARTE BINE, spuse Moartea, AŞA ŞI TREBUIE. VROIAM SĂ VERIFIC. Se aplecă un pic.
ŞI EŞTI CONŞTIENT CĂ STAREA UNEI PARTICULE ESTE NEDETERMINATĂ PÂNĂ ÎN MOMENTUL ÎN CARE ESTE OBSERVATĂ? O PISICĂ ÎNTRO CUTIE ESTE MEREU MENŢIONATĂ.
"Ah, da," spuse filozoful.
BUN, spuse Moartea. Se ridică în timp ce ultimele licăriri de lumină se stinseră si zâmbi.
TE VĂD...