Primii paşi

O să fac primul pas spre postare cu o poveste interesantă peste care am dat acum câteva zile. Vă las pe voi să trageţi concluziile.

Se numeşte Moartea şi filozoful şi este traducere adaptată din engleză:

Când Moartea s-a întâlnit cu filozoful, filozoful a spus, destul de încântat: "În acest moment, îţi dai seama, sunt în acelaşi timp şi viu şi mort."
Moartea tresări. Off, unul dintre aceia, se gândi. Iar o să fie despre fizică cuantică. Ura să se confrunte cu filozofi. Mereu încearcau să se eschiveze.
"Vezi tu," zise filozoful, în timp ce Moartea, nemişcată, privea nisipul vieţii filozofului curgând în clepsidră, "totul este făcut din particule minuscule, care au ciudata proprietate de a fi în mai multe locuri în acelaşi timp. Dar lucrurile făcute din aceste particule minuscule tind să stea întrun singur loc la un moment dat, lucru aparent greşit după legile fizicii cuantice. Pot continua?"
DA, DAR NU LA INFINIT, spuse Moartea fără să îşi ia ochii de pe clepsidră, TOTUL ESTE TRANSCENDENT.
"Păi, atunci, dacă presupunem că există un număr infinit de universuri, atunci problema e rezolvată! Dacă sunt o infinitate de universuri, atunci acest pat poate fi în milioane din aceste universuri, în acelaşi timp!"
SE MIŞCĂ?
"Poftim?"
Moartea arătând către pat spuse: POŢI SĂ ÎL SIMŢI MIŞCÂNDU-SE?
"Nu, pentru că există un milion de variante ale mele. Şi...partea asta e interesanta...în unele din aceste universuri nu o să mor! Totul este posibil!"
Moartea îşi lovi uşor coasa în timp ce se gândea la cele spuse.
ŞI CE VREI SĂ SPUI DE FAPT...?
"Păi, nu sunt pe moarte, nu? Nu mai eşti o certitudine."
Moartea oftă uşor. Spaţiu...Asta era problema. Nu era aşa pe lumi cu ceruri veşnic înnorate. Dar în momentul când oamenii au văzut atâta spaţiu, creierul lor s-a extins şi a încercat să umple acel spaţiu.
"Nici un răspuns, eh?" spuse filozoful muribund. "Te simţi un pic depăşit, nu?"
ÎNTRADEVĂR, ESTE O ENIGMĂ, spuse Moartea. În rugăciune, se gândi. Se gândi pentru un timp.
O SĂ RĂSPUND ASTFEL, a adăugat, ÎŢI IUBEŞTI SOŢIA?
"Poftim?"
DOAMNA CARE ARE GIJĂ DE TINE. O IUBEŞTI?
"Da. Bineînţeles."
POŢI GĂSI O SITUAŢIE, LĂSÂND LA O PARTE SCHIMBĂRILE DE ORICE NATURĂ A PERSONALITĂŢII TALE, ÎN CARE LA MOMENTUL ACESTA AI LUA UN CUŢIT ŞI AI ÎNJUNGHIA-O? spuse Moartea. CA EXEMPLU.
"Cu siguranţă nu!"
DAR TEORIA TA SPUNE CĂ E IMPERATIV NECESAR. ESTE FOARTE UŞOR CONFORM LEGILOR FIZICII ALE ACESTUI UNIVERS, DECI TREBUIE SĂ SE ÎNTÂMPLE. ŞI SĂ SE ÎNTÂMPLE DE MULTE ORI. FIECARE MOMENT ESTE COMPUS DIN BILIOANE, BILIOANE DE MOMENTE, ŞI ÎN ACELE MOMENTE TOATE LUCRURILE CARE SUNT POSIBILE SUNT INEVITABILE. TOT TIMPUL MAI DEVREME SAU MAI TÂRZIU SE REDUCE LA UN MOMENT.
"Dar putem face alegeri-"
EXISTĂ ALEGERI? TOT CE SE POATE ÎNTÂMPLA, TREBUIE SĂ SE ÎNTÂMPLE. TEORIA TA SPUNE CĂ PENTRU FIECARE UNIVERS CREAT PENTRU VARIANTA DE 'NU', TREBUIE SĂ EXISTE ŞI VARIANTA PENTRU 'DA'. DAR AI ZIS CĂ NU AI COMITE NICIODATĂ CRIMĂ. ÎNSĂŞI ESENŢA UNIVERSULUI TREMURĂ ÎN FAŢA UNEI ASEMENEA CERTITUDINI. MORALITATEA TA DEVINE O FORŢĂ DE MAGNITUDINEA GRAVITAŢIEI. Şi în sine spuse, spaţiul are cu siguranţă multe răspunsuri.
"Sarcasm?"
DE FAPT, NU. SUNT IMPRESIONAT ŞI INTRIGAT, spuse Moartea, CONCEPTUL PE CARE ÎL SUSŢII ÎMI DEMONSTREAZĂ EXISTENŢA A DOUĂ LOCURI MITICE.
UNDEVA, EXISTĂ O LUME UNDE TOATĂ LUMEA A FĂCUT ALEGEREA CORECTĂ, ALEGEREA MORALĂ, ALEGEREA CARE A MAXIMIZAT FERICIREA CELORLALŢI, DE ASEMENEA, ÎN MOD EVIDENT, ÎNSEAMNĂ CĂ ÎN ALTĂ PARTE EXISTĂ RĂMĂŞIŢELE LUMII UNDE NU AU...
"Fi serios! Ştiu unde baţi, şi n-am crezut niciodată în Rai şi Iad!"
Camera devenea din ce in ce mai întunecată. Lama coasei devenea din ce în ce mai ascuţită.
UIMITOR, spuse Moartea, EXTREM DE UIMITOR. SĂ PUNEM LUCRURILE ALFTEL: TU NU EŞTI NIMIC MAI MULT DECÂT O MAIMUŢĂ NOROCOASĂ CARE ÎNCEARCĂ SĂ ÎNŢELEAGĂ MISTERELE CREAŢIEI PRINTR-UN LIMBAJ APĂRUT PENTRU A TRANSMITE UNU ALTUIA UNDE SUNT FRUCTELE CELE COAPTE?
Încercând să-şi recapete echilibrul, filozoful reuşi să spună: "Cred că glumeşti."
REMARCA NU ERA DEPRECIATIVĂ, spuse Moartea. AVÂND ÎN VEDERE CIRCUMSTANŢELE, AŢI AJUNS DESTUL DE DEPARTE.
"Sigur ne-am ridicat deasupra superstiţiilor!"
FOARTE BINE, spuse Moartea, AŞA ŞI TREBUIE. VROIAM SĂ VERIFIC. Se aplecă un pic.
ŞI EŞTI CONŞTIENT CĂ STAREA UNEI PARTICULE ESTE NEDETERMINATĂ PÂNĂ ÎN MOMENTUL ÎN CARE ESTE OBSERVATĂ? O PISICĂ ÎNTRO CUTIE ESTE MEREU MENŢIONATĂ.
"Ah, da," spuse filozoful.
BUN, spuse Moartea. Se ridică în timp ce ultimele licăriri de lumină se stinseră si zâmbi.
TE VĂD...