Fata merge pe jos

Bate vântul…trânteşte sufletul de jos

Strigă cioara…iar…nervii mei nu sunt de fier

Frigul iar a invins…

Duminică seara

Vroiam doar un duş, un duş lung şi cald, şi plăcut şi relaxant

( Baia, dragilor, baia este locul în care suntem singuri..singuri şi goi, şi încrezatori, şi ne curăţăm. Acolo nu sunt inhibiţii, nu există pericole, nu trebuie să avem grijă dacă părul ne stă bine. Acolo mă uit în oglindă şi mă văd…pe mine mă văd, fără umbre, fără luminiţe înşelătoare…doar eu.)

Si bineînţeles, după legile ironice ale universului, apa nu era fierbinte, ci călâie.

Haide să încercăm să definim conceptul de “apă călâie”.

Dex = căldicel, căldișor, călduț, încropit.

Eu = mă amuză sincer definiţia oficială…imi e usor simpatică, parcă nu mai e atât de gri dupa ei, nu, parcă e chiar OK?

Călduţă, apă călduţă…insuficient de rece încât să te facă să renunţi, dar suficient de caldă cât să speri..să speri că o să se încălzească ( o sa fie soare, o sa fie mâine, acest mâine care depinde numai de punctul de referinţă azi, pentru că azi e in fiecare zi, şi mâine…o sa fie…nu îţi rămâne altceva de facut decât de zambit ).

Aşa trebuie să fie şi viaţa? Călâie..ca un duş călduţ…ne bălăcim în apa asta CĂLDUŢĂ, înotăm în teama de sinceritate..ne scufundam în mediocritate, ne ascundem de responsabilitate, ne înecăm dorinţele, visurile, speranţele ca să nu îi rănim pe ceilalţi..sperand că celorlalţi le pasă.

Luni şi marti apa a fost din nou fierbinte..asta nu înseamnă că o sa uit… în schimb nopţile sunt din ce în ce mai reci…dar despre nopţile reci..altă dată.