luni, 3 mai 2010

Predispoziţie spre absurd Ep.5

- Şi cum percepi tu acest limbaj? Care parte a corpului tău este în rezonanţă cu acest limbaj? Care este mediul de transmisie al acestui limbaj?
- Logic, dacă limbajul matematic se manifestă în acest univers prin legile fizicii, putem spune că...
Deschise ochii larg si privi în gol câteva momente...
- ...putem spune că îl resimţim prin fiecare atom al corpului nostru; fiecare moleculă, fiecare cuantă a existenţei noastre este guvernată de aceste legi rezultate din transpunerea acestui limbaj elementar din neant în lumină...
Îşi plecă privirea anticipând următoarea întrebare...
- Şi cam câte dintre aceste miriade de cuante care alcătuiesc corpul tău le poţi controla? Şi cu ce fineţe?
- Aşa ceva este imposibil...nici cel mai talentat păpuşar n-ar putea să-şi controleze marioneta având la dispoziţie atâtea legături...
- Fascinant cuvânt...imposibil...aparent antonimul posibilului dar cu o urmă de speranţă, de optimism. Dar să subliniez aspectul interesant pe care l-ai adus în discuţie: un păpuşar şi o marionetă...tu şi corpul tău...frumoasă paralelă...
Închise iarăşi ochii şi privi culoarea formată la trecerea luminii prin pleoapele sale. Era un portocaliu cald, o culoare care îl liniştea. Zâmbi...
- Da, zise, un păpuşar şi marioneta sa...un autor celebru a exprimat lucrul acesta mult mai plastic...lumea este o scenă şi toţi suntem micii ei actori...
...extrem, extrem de mici repetă în gând şi plecă iarăşi capul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu