Predispoziţie spre absurd Ep.7

- Credeam că am lămurit acest aspect. Nu este important cine sau ce sunt eu, ceea ce contează este drumul ce urmează să îl parcurgi. Asta dacă vrei să îl parcurgi...
- Şi dacă nu vreau, care e alternativa? Moartea?
- Pentru a scurta răspunsul...da! Nu există alegere corectă sau greşită, trebuie să te desprinzi de aceste dogme umane.
- Deci pe de-o parte am acest drum care se pare că îmi aduce o maturizare spirituală iar pe de altă parte, am moartea...Grea alegere având în vedere că instinctul primar al oricărei fiinţe vii, plecând de la cel mai mic parazit şi până la măreţele balene, este acela de supravieţuire.
- Trebuie să conştientizezi că exact lucrul ăsta nu este, înţelege că nu e ca şi când în stânga ai otrava şi în dreapta antidotul. Poţi înţelege, dar nu vrei...prea multe parâme te leagă de mal. Grandoarea oceanului te aşteapă şi tu te pregăteşti de furtună. Ceea ce probabil încă nu înţelegi, deşi mai târziu o să îţi fie clar ca lumina zilei, este că indiferent de alegere, finalitatea este aceeaşi.
- Deci o să mor în ambele variante, zise zâmbind uşor.
- Viaţă şi moarte, bine şi rău, alb şi negru...distincţii arhicunoscute în conştiinţa umană. Te-ai gândit vreodată să faci un pas în spate şi să vezi aceste gravuri ale minţii umane sau mai bine, să priveşti din perspectiva unei pietre sau a unui fluture aceste aşa zise virtuţi, idealuri, temeri...
- O piatră e o piatră, nu poate să plângă, să râdă, să conştientizeze că e piatră...
- Câtă aroganţă adunată întro atât de mică fiinţă, zise aproape râzând. Dar de unde ştii? De unde atâta certitudine?