Predispoziţie spre absurd Ep.3

- Nu VREI să înţelegi, ţie frică de semnificaţie, îţi închizi mintea aşa cum ţi-ai închis ochii. Îţi pare că totul e în zadar, însă dacă stai şi te gândeşti un pic, exact drumul acesta aparent inutil, fiecare alegere în parte, fiecare mică bifurcaţie, te-a adus aici...e timpul să evoluezi, să priveşti lucrurile altfel...e timpul să te maturizezi.
Continuând să îşi ţină ochii închişi, ridică încet capul...
- Şi dacă nu vreau? şopti.
- Nu te obligă nimeni, trebuie să fie o alegere pur conştientă şi în primul rând trebuie să te convingi singur. Mulţi trăiesc o viaţă fără să facă acest pas, această alegere. Trebuie să...
- Auzi tu...trebuie să asta...trebuie să cealaltă...de unde atâtea imperative?! zise răspicat. Cine a stabilit regulile astea? Şi, culmea, faptul că îmi impui atâtea reguli vine în contradicţie cu ceea ce ai spus mai devreme.
- Este greu, înţelege că limbajul acesta limitat impune dificultăţi în transmiterea ideilor. Legile în sine sunt făcute pentru a pune întro anumită ordine, după o anumită logică lucrurile. Dacă-mi permiţi o întrebare, ce îţi sugerează cuvântul roşu?
- Roşu?!? zise deschizându-şi ochii.
- Da, roşu...descrie-mi roşu!
- Roşu...este...o culoare a spectrului vizibil, este lungime de undă a luminii care determină perceperea de către ochi a acestei culori.
- Nu ţi-am cerut definiţii. Descrie-mi roşu! Imaginează-ţi că trebuie să îi descrii unei persoane care nu a văzut deloc roşu fără a putea să îi arăţi sau să asociezi cu ceva. Şi continuând acest exerciţiu, ai putea să îi explici în aceeaşi idee diferenţa între roşu şi galben de exemplu?
Închise iar ochii şi şopti...
- Nu înţeleg...