Predispoziţie spre absurd Ep.15

- Fascinant, se trezi spunând. Oricât de ireal ar părea, totuşi...este logic. Nu îmi dau seama cum, dar chiar îţeleg şi ceea ce mă sperie este că şi...simt.
- Întreg universul vibrează şi fiecare univers are melodia sa, ritmul său...
- ...şi acest extravers, această mare în care plutesc aceste universuri, practic încearcă să cunoască, să pătrundă în aceste universuri pentru...
- ...a trăi. Începi să înţelegi dinamica lucrurilor. Paşi mici dar siguri.
- Dar cum? Cum este posibil aşa ceva? Implicaţiile sunt colosale. Ani, secole, milenii de-a rândul filozofii au încercat să pătrundă acest mister, să contemple divinitatea, să înţeleagă creaţia...când totul este atât de simplu, atât de clar, atât de evident. Adevărul suprem...nu există şi totuşi...i-a privit drept în faţă şi le-a zâmbit un pic ironic...
- Este destul de greu să vezi răsăritul stând cu spatele la locul de unde urmează să răsară soarele şi tragedia este că poţi să ratezi chiar şi apusul. Întrebându-te continuu de ce intensitatea luminii creşte şi scade, fără un motiv anume şi fără o sursă bine definită, uiţi să priveşti lucrurile şi din altă perspectivă.
- Poate că frica de necunoscut, frica de a fi dezamăgiţi de răspuns ne face să stăm cu spatele...