Un sunet ciudat îi atrase atenţia. Era vocea unei femei sau cel puţin aşa i se păru. Deşi auzi perfect nu putu să distingă sau să înţeleagă cuvintele.
- Ce-a fost asta? zise în timp ce se ridică în picioare căutând parcă sursa acelei voci distorsionate.
Linişte. Nici un răspuns. Avea un sentiment ciudat, ca şi când lucrurile nu mai erau la locul lor, o presimţire sinistră.
- Cine este acolo? zise încercând parcă să umple întreaga tăcere cu acele trei cuvinte...
- Extraordinară şi ciudată maşinărie mintea umană este. Poţi pătrunde până în cele mai îndepărtate locaţii, imagina cele mai înalte vârfuri sau chiar...chiar îngloba un întreg univers...
- De ce nu mi-ai răspuns? întrebă în timp ce îşi continuă căutarea sursei acelei voci feminine.
- Ştii, trebuie să renunţi la toate poverile şi dubiile pe care le duci în spate. Timpul nu îşi are loc, spaţiul nu îşi are sens acolo unde urmează să mergi. Trebuie să renunţi la prejudecăţi, tot ceea ce ai învăţat până acum despre acest univers este doar o picătură întrun vast ocean al cunoaşterii. Întradevăr sunteţi actori mici, dar capabili de lucuri extraordinar de mari.
- Cine eşti tu de fapt?
marți, 4 mai 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu