Predispoziţie spre absurd Ep.17

- Cred că ştiu cine eşti...zise fără să se ridice sau măcar să-şi deschidă ochii.
- Încă nu eşti sigur pentru că ţi se pare ilogic, nu-ţi poţi explica. Dacă o luăm pas cu pas o să vezi că totul are o eleganţă flagrantă.
- Începutul...zi-mi cum de am ajuns aici...
- Printr-o alegere, o simplă alegere...urmarea acelei alegeri fiind stabilită de probabilitate.
- Adică ori aici ori mort?! Ţi-am mai zis că până şi inconştient...
- Alegerea nu a fost între a veni aici sau a fi mort...acela este rezultatul, dat de probabilitate. Pentru a simplifica lucrurile, alegerea ta a fost ca şi când ai fi dat cu banul...cap sau stemă...pe de-o parte aveai probabilitatea de a supravieţui iar pe de altă parte aveai probabilitatea de a muri. Însă pe lângă cele două destul de evidente, tu ignori o probabilitate infinitezimal de mică...de aceea ţi se pare absurdă existenţa ta aici...
- Adică sunt în purgatoriu? zise cu o urmă de speranţă în glas.
- Mă amuză dorinţa ta de a te mântui. Din toate rezultatele posibile ale acelei alegeri, tu ai căzut pe muchie dar asta nu înseamnă că eşti între cap şi stemă ci doar că ţi s-a întâmplat ceva atât de improbabil încât nu are sens alăturarea la celelalte două variante. Însă fără aceasta nu s-ar împlini întregul.