Predispoziţie spre absurd Ep.12

- Nu...nu..aşa ceva este imposibil...
Continuă să privească abisul din faţa lui, parcă, în căutarea unui răspuns. Făcu un pas peste prag. Ceaţa groasă i se înfăşură în jurul piciorului. Simţea cum întreg piciorul i se răceşte, parcă devenind casabil.
- Entropia! exclamă ca şi când ar fi găsit răspunsul la o întrebare existenţială...entropia este forţa care ne aplatizează, ne frânge spiritul şi ne trage în tenebre...entropia înseamnă dezordine, entropia este iraţionalul, este cea care aduce echilibrul în universul omului raţional.
- ...universul omului ration, se auzi ca un ecou ironic.
Îşi retrase piciorul din marea cea neagră şi închise uşa. Se aşeză comod şi zise:
- Bun, hai să vedem...să punem punctul pe i. Dacă tot aleg calea „corectă” n-ar fi bine să îmi explici şi mie regulile acestui drum pe care ar trebui să îl urmez?
- Unul din cele mai mari impedimente ale tale era frica, peste care văd că ai trecut destul de bine. Frica de necunoscut orbeşte simţurile şi închide mintea, raţionalul devine iraţional şi instinctele primare acaparează deciziile.
- Bun, bun...mă bucur extraordinar de mult că sunt un curajos. Trecând peste asta, urmează întrebarea de baraj: De ce nu îmi amintesc cine sunt deşi tot ce am învăţat şi ce am fost învăţat îmi aduc aminte atât de clar?